După cum amintește Eurotopics, DSP, partidul președintelui Milo Djukanović rămâne principala formațiune din țară, chiar dacă a obținut cel mai slab scor din 1991 încoace: 35%.
Partidul pro-sârb ”Pentru viitorul Muntenegrului” a obținut 32,5%, dar consideră că a câștigat scrutinul, pentru că poate realiza o coaliție cu alte formațiuni anti- Djukanović.
Legăturile cu NATO și UE sunt în joc, se teme Corriere della Sera:
„Ultimul„ autocrat soft” din Europa de Vest a încercat să-și asigure votul în stilul lui Lukashenko. El a inundat mass-media cu propaganda sa și a dat vina pe Vladimir Putin și pe cei care nu i-au iertat aderarea la NATO în 2017, pentru probabila sa înfrângere.
Datorită poziției sale strategice, Muntenegrului îi revine un rol major în jocul echilibrelor geopolitice. Noua majoritate, pro-sârbă și pro-rusă, a promis că va rămâne legată de UE și NATO. Dar ne putem îndoi. Muntenegrenii se roagă precum sârbii și scriu ca rușii: vor raționa ca aliați ai NATO și ca europenii?”- se întreabă ziarul italian.
Pentru Deutsche Welle, sistemul clientelar corupt, dirijat cu mână sigură, vreme de decenii, de actualul preşedinte, părinte al patriei, puternicul lider de partid şi premier de durată, Milo Djukanović, este mai vechi decât el şi îi va supravieţui, cu siguranţă.
Djukanović şi-a condus ţara în 2006 pe drumul independenţei, în ciuda unei opoziţii notabile. Dintre muntenegrenii care au fost atunci împotriva neatârnării, cei mai mulţi se califică până astăzi drept sârbi. Ei formează însă, potrivit criteriilor încetăţenite, o minoritate mai degrabă politică decât etnică.
Uniunea Europeană ar face bine ca, în relaţiile cu Muntenegrul, să rămână relaxată, şi să recunoască faptul că în această mică ţară sunt valabile alte reguli decât în statele vecine, de trei până la zece ori mai mari.
